Cândva, am uitat să trec aerul prin mine.
Lupta cu demonii interiori, de azi câștigată,
Fantasmele atârnate prin unghere,
De-a lungul anilor, de-a lungul vremii,
Peste suflul meu sedimentate toate,
Dintr-un anumit azi, respir.
Adierea dulce din plămânii mei,
Îmi liniștește pulsul, să nu mai alerge
Lovindu-mi pereții din vene
Și mai departe, în gânduri.
Azi, respir și e atât de bine!
Rămâi, strălucire, deasupră-mi
Și ghidează-mi pașii prin bezna minții;
Pătrunde în mine și caută scânteia numită suflet,
Ridicând-o, limpezindu-mi lumina din privire,
Căci chipul acela reflectat în oglindă -
E muza mea ce mă invită să respir
Și îmi e atât de bine,
Ascultând bătăile inimii din al său piept,
Amintindu-mi, delicat, de a noastră nemurire...
Lupta cu demonii interiori, de azi câștigată,
Fantasmele atârnate prin unghere,
De-a lungul anilor, de-a lungul vremii,
Peste suflul meu sedimentate toate,
Adierea dulce din plămânii mei,
Îmi liniștește pulsul, să nu mai alerge
Lovindu-mi pereții din vene
Și mai departe, în gânduri.
Rămâi, strălucire, deasupră-mi
Și ghidează-mi pașii prin bezna minții;
Pătrunde în mine și caută scânteia numită suflet,
Ridicând-o, limpezindu-mi lumina din privire,
E muza mea ce mă invită să respir
Și îmi e atât de bine,
Ascultând bătăile inimii din al său piept,
Amintindu-mi, delicat, de a noastră nemurire...
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11/2023
Și aceasta, tot pe placul sufletului meu:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu