CONDIMENTE

Spune-mi ce culoare are floarea
Pe care o țin pitită de tine, la spate,
pentru a te pune la încercare -
doar e floarea mea preferată?
 
Dacă ai închide ochii,
Oare ai știi,
Că nectarul dinăuntrul ei
E ascuns în parfumul scobiturii
Dintre gâtul și umărul meu?
 
Rămâi totuși cu ochii deschiși
Căci oricum nu poți vedea
Lumina din mine,
Înainte de a pleca
În căutarea tărâmului unde se prepară
A mea visare.
Tu visezi, oare?
 
Dacă întind spre nasul tău
Tămâia din pumnul meu
Pe care o iubesc,
căci îmi purifică viața;
Pe tine în care timpuri te aruncă
Delirul ei?
 
Și-n acelea în care te azvârle
Sunt și eu prezentă,
Cu mirosul pielii mele
Îmbibată ușor în ambră și piper?
 
Și-acum spune-mi,
Vezi câte petale are floarea
Cu rădăcinile prinse adânc
În inima mea,
Căreia pe buze îi păstrez culoarea
Și gustul amar de șofran?

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 3/2023

Sursa foto: https://www.paradisulverde.com/blog/totul-despre-condimente-ierburi-aromatice-si-alte-mirodenii/

EPOPEEA LUMII

Cum să nu iubesc penumbra ochilor tăi -
Revărsată pe obraji,
Formată de genele-ți dese,
Ce adăpostesc acei aștri
Cărora le-am vorbit de atâtea ori,
în tăcere?
 
Poate că atunci când nu-mi voi aminti
Timbrul vocii tale,
Îmi vei ajuta sufletul să te găsească,
Prin a inimii tale chemare
Oriunde ai fi, oriunde te-ai afla,
Scrie-mi doar numele,
Între Ursa Mică și Ursa Mare.
 
Măcar pentru o clipă,
Cugetă mai în profunzimea lumii
Și răspunde întrebărilor mele dintr-o vreme -
Câți timpi trecut-au, oare
De când taina noastră nu mi-o spui,
Iar eu repet același cântec,
Cântat totuși, nimănui?
 
Mi-au amorțit buzele pe refren,
Și ochii i-am închis pentru ca genele
Să se unească într-o linie fină,
Prin care să ajung mai repede în acel vis
În care împreună eram,
Înainte de a cădea-n uitarea din abis.
 
Rămâi în somn, căci
Respirația ta adâncă
Mă ademenește să mă așez și să scriu
Să-mi ascult inima
Și să-mi tot spună...
 
Îți sărut obrazul,
Și îți șoptesc doar noapte bună!
Să fie un ceas, o lună,
ori habar nu am de câte ori
Ne-am promis că ne-om găsi prin vreme,
Într-a lumii epopee,
Pentru a bea din aceeași cupă cu vin.
 
Și-atunci...
cum să nu iubesc penumbra ochilor tăi,
Revărsată pe obraji,
Când deși, nu știu, poate, cine ești,
Recunosc aștri ce-i adăpostesc,
Doar că nu știu cum să le vorbesc?
 
Acolo, departe, în cerul senin,
Unit cu libertatea în care aleargă
Caii sălbatici, nechezând,
Se scriu destine, contopite devreme,
Lăsând urme adânci,
Într-a lumii epopee.

Poezie publicată în revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 3/2023.

Sursa foto: https://historia.ro/sectiune/general/descoperire-neasteptata-despre-oamenii-cu-ochi-573257.html

VOLARE

 

Deschide-te, întru-totul, spre mine, viață,
Căci în această clipă sunt tot ceea ce îmi doresc să fiu;
Sunt ceea ce ai vrut să însumez,
de ceea ce ai nevoie acum -
De fiecare celulă din mine,
Să-ți fie parte, de la început.
 
E o sublimă măreție să nu mai gândesc
Și să-mi deschid larg brațele spre cer,
Să mă rotesc privindu-l și să iubesc
Fără bariere, fără condiționări,
Să colind lumea, să plutesc peste oceane și mări
Ca să ajung tot la mine, de oriunde,
Căci sunt parte din Tine.
 
Creația Ta, este copleșitoare,
Iar ca om, mă bucur doar de partea
Spre care mi-am deschis acum sufletul;
În celelalte voi fi, rând pe rând și le voi atinge
Dorind mai multă cunoaștere,
Dezbrăcându-mă de condiționare,
Fiind una cu Universul...
Volare.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 2/2023.

Sursa foto: https://topist.ro/10-lucruri-despre-pasarea-colibri/