Pași spre infinit

vineri, 16 mai 2025

TOACA

E o dimineață târzie
Pentru cucul ce nu se oprește
din cântat, în ritmul vieții,
peste care domnește, din acel copac;

Mugetul vântului
Rostogolește cuvintele în suflet
Și amintirile m-ajung
La fiecare tunet.

Prin tălpile desculțe
Simt altfel suflul pământului
Ca și cum viața din el
S-ar uni cu ale mele gânduri.

Apoi se așterne tăcerea
Peste a ierbii baladă,
Fiindu-mi atât de dor de tine
Prin fiecare sunet de toacă...

Sursa foto: https://www.crestinortodox.ro/religie/toaca-cantec-lemnului-96044.html

luni, 12 mai 2025

SUB SCOARȚĂ

Prin scoarța mea,
Ceea ce vezi –
Fii ochiul ager,
Cu vederea profundă
Și atunci, acolo,
În acele adâncuri
Despre care mulți scriu
sau vorbesc
Și prea puțini cunosc –
Ne vom întâni.

Fii mai mult
Decât ceea ce crezi.
Gura să nu-ți fie pecetluită
De buzele frumoase,
Ci graiul să îți fie liber,
Precum ți-e sufletul,
Coborât acolo,
Sub scoarța
Ce îmbracă, grijulie,
Cunoașterea.

... Și eu cred într-o iubire
Ce nu se-mparte pe pământ.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr. 4/2025

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/mood-woman-girl-violin-turkey-4771139/

vineri, 9 mai 2025

CE AR TREBUI?

Dacă un ceas amuțește
Și totuși un tren
gonește, nebunește,
spre alte orizonturi –
Ar trebui să cred
Că roțile mari, de fier
Au oprit timpul
Pe șine?

În timp ce pământul
Îmi tremură sub picioare,
Păsările cântă, zvelte,
Cu glasurile lor curate,
După ploaie.
Ar trebui să simt că ploaia,
ce mi-a picurat în suflet,
A curățat pământul
Și mie, glasul,
Spre a spune?

M-aș închide în bobocul
Unui tânăr trandafir
Și să stau acolo, pitită,
Strânsă bine,
În petalele sale,
Știind că timpul nu există,
Căci roțile mari de fier
Opresc ceasul din ticăit
Și sub puterea lor,
Îmi tremură pământul...

Și de petalele lui,
Vor fi brațele tale,
Atunci voi ști că ploaia
Ce-mi picură în suflet,
Va cânta, pe noi acorduri,
Baladele noastre străvechi.

Ce ar trebui să fac –
Poate-mi vei spune tu,
Atunci când vei ști,
Cu adevărat,
Ce e dragostea.