Plutesc deasupra ei cam la 20 de metri.
Doarme. Oare încotro îți zboară gândurile, tânără femeie? Ce fel de haină din garderoba viselor au îmbrăcat ele?
Undeva, pe afară, latră un câine mai puternic decât de obicei. Dar tu dormi și te încrunți. Tresari. Te întorci. Apoi zâmbești scurt.
Ești ciudățică în somn, ce pot să spun?
M-apropii de tine... Din ce în ce mai tare. Într-un fel îmi aparții. Sau eu îți aparțin ție.
Îți imit poziția de somn; atâta tot că ne mai desparte cam 1 metru distanță - pe mine, de trupul tău. Oare ce se întâmplă dacă mă așez peste tine?
Îmi îndrept mâna stângă și o suprapun peste a ta. Cu dreapta procedez la fel. Se potrivesc perfect.
În același fel se întâmplă și cu trunchiul, apoi cu membrele inferioare.
Mai arunc o ultimă privire spre peretele gol.
Suprapun capul meu peste al tău.
Respirația ta încă nu este în sincron cu ceea cea fac eu. Habar nu am ce fac, dar nu cred că știu să respir sau că e necesar.
Apoi tresari din nou, de data aceasta mai puternic. Şi-aşa simt că încep să respir. Sau tu respiri ? Nu mai știu nici eu. Probabil că respiram împreună; pulsul îl simt mai puternic ca niciodată.
Apoi eu mă pierd în tine, în timp ce tu mă vei uita. Sau mă voi uita. Căci suntem același TU, sau același EU.
Din ce în ce mai mult... cu fiecare secundă care trece...
Doarme. Oare încotro îți zboară gândurile, tânără femeie? Ce fel de haină din garderoba viselor au îmbrăcat ele?
Undeva, pe afară, latră un câine mai puternic decât de obicei. Dar tu dormi și te încrunți. Tresari. Te întorci. Apoi zâmbești scurt.
Ești ciudățică în somn, ce pot să spun?
M-apropii de tine... Din ce în ce mai tare. Într-un fel îmi aparții. Sau eu îți aparțin ție.
Îți imit poziția de somn; atâta tot că ne mai desparte cam 1 metru distanță - pe mine, de trupul tău. Oare ce se întâmplă dacă mă așez peste tine?
Îmi îndrept mâna stângă și o suprapun peste a ta. Cu dreapta procedez la fel. Se potrivesc perfect.
În același fel se întâmplă și cu trunchiul, apoi cu membrele inferioare.
Mai arunc o ultimă privire spre peretele gol.
Suprapun capul meu peste al tău.
Respirația ta încă nu este în sincron cu ceea cea fac eu. Habar nu am ce fac, dar nu cred că știu să respir sau că e necesar.
Apoi tresari din nou, de data aceasta mai puternic. Şi-aşa simt că încep să respir. Sau tu respiri ? Nu mai știu nici eu. Probabil că respiram împreună; pulsul îl simt mai puternic ca niciodată.
Apoi eu mă pierd în tine, în timp ce tu mă vei uita. Sau mă voi uita. Căci suntem același TU, sau același EU.
Din ce în ce mai mult... cu fiecare secundă care trece...
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
... și se sparg valuri și valuri în mal. Și ce-mi place! Marea mea!
Alerg în toate părțile căci nu mai știu cum sa-mi arăt bucuria că mă
aflu din nou aici.
Și fiul meu mă copiază. Nu știu dacă e propria bucurie sau îi place să mă vadă fericită. Ideea e că râde și fuge după mine, cu mânuțele îndreptate în sus, să îl iau în brațe. Râde în hohote. Și are doar câțiva dințișori... E un dulce!
Soțul meu e în mare. S-a oprit din inotat și ne privește amuzat.
Apoi...
Aud tot mai puternic un lătrat de câine. Tot mai tare și mai tare până deschid ochii.
Tavan alb. Dimineață. Am visat...
Mă întorc pe o parte și zâmbesc. Două perechi de ochi mari, luminoși și albaștri mă privesc.
Un om mare, spre marginea patului.
Și un pui mic, între noi, stă pe burtică, gângureşte și băleşte cearceaful încercând să îmi explice cât e de fericit între noi dimineața.
Bună dimineata și ție, Dumnezeule, Cel care ești atât de mare!
Și fiul meu mă copiază. Nu știu dacă e propria bucurie sau îi place să mă vadă fericită. Ideea e că râde și fuge după mine, cu mânuțele îndreptate în sus, să îl iau în brațe. Râde în hohote. Și are doar câțiva dințișori... E un dulce!
Soțul meu e în mare. S-a oprit din inotat și ne privește amuzat.
Apoi...
Aud tot mai puternic un lătrat de câine. Tot mai tare și mai tare până deschid ochii.
Tavan alb. Dimineață. Am visat...
Mă întorc pe o parte și zâmbesc. Două perechi de ochi mari, luminoși și albaștri mă privesc.
Un om mare, spre marginea patului.
Și un pui mic, între noi, stă pe burtică, gângureşte și băleşte cearceaful încercând să îmi explice cât e de fericit între noi dimineața.
Bună dimineata și ție, Dumnezeule, Cel care ești atât de mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu