PARADOX

Ești acum și aici, prezent fizic - să spunem, în casa ta, privind în gol, parcă prin televizor, deși aparent te uiți la știri. Sau, cel puțin, soția și copilul tău asta cred că faci.

Din exterior, ești de invidiat, căci ai o viață perfectă: o soție frumoasă, un copil minunat, un loc de muncă ideal, bine plătit. Nu ai rate de achitat, portofelul și cardurile sunt pline de bani, tu și familia ta vă bucurați de sănătate și înțelegere. Totodată, ai un aspect fizic frumos, niște ochi pătrunzători, un zâmbet perfect...

În timp ce stai întins pe canapea și privești în gol televizorul, mintea-ți zboară la ea și numai la ea. Acea ființă aproape perfectă, frumoasă, inteligentă, cu un corp perfect. Genul de femeie în compania căreia ai vrea să trăiești. Tu și numai tu. În concret, nu este doar „genul de femeie”... este chiar femeia pe care ți-o dorești din tot sufletul. Nu exisă zi în care să nu-ți închipui momentul în care vei avea suficient curaj încât să o săruți, să o strângi în brațe și să-i spui adevărul: că pe ea o iubești cu adevărat. Acel moment în care lumea va fi a voastră, în care-i vei putea mângâia părul, obrajii, în care o vei săruta și nu va mai conta nimic altceva, căci timpul s-a oprit.

Nu există noapte în care să nu o visezi, în care să nu fie atât de reală în brațele tale.

Și vine o zi în care soarta face ca ochii voștri să vadă mai mult decât erau obișnuiți să vadă: ochii tăi și ai ei văd sufletul din interiorul fiecăruia. Vă iubiți iar Universul știe asta, căci a fost martorul pulsului accelerând prin vene, al bătăilor inimii care stă să sară din piept, al minții care a luat-o razna în prezența perfecțiunii... Este martorul sentimentelor împărtășite și tot el este cel care îți poate arăta imagini din viața viitoare - când tu și ea veți fi unul în brațele celuilalt, dimineața, după o noapte perfectă petrecută împreună; voi doi, zâmbind în fiecare zi; voi doi, ținându-vă de mână; sărutându-vă; chicotind; respirând iubire.

Cu toate acestea, îi privești ochii adorați și nu faci nimic. Sunteți conștienți că aici și acum nu se va întâmpla nimic și că închisoarea umană a pus stăpânire pe planurile voastre inițiale.

În realitatea ta, acum nu o poți strânge în brațe - așa cum o faci în starea de visare - fără să-ți vizualizezi, cu ochii minții, familia suferind. În vis totul era perfect. Nu existau remușcări, inhibiții și obstacole în calea fericirii voastre.

Dar azi, nu, nu o vei face. Nu vei lua atitudine și nu vei da frâu liber sentimentelor. Pentru că lucrurile nu sunt chiar atât de simple cum sunt când visezi, când te simți liber - așa cum ești în calitate de spirit. Azi ești om, și așa trebuie să-ți joci rolul. Pentru că acum trebuie să te abții. Pentru că ești om. Azi. Și mâine. Și până când vei fi.

Și nu în ultimul rând, pentru că din exterior ești de invidiat, având o viață perfectă: o soție, un copil, un loc de muncă ideal, bine plătit. Nu ai rate de achitat, portofelul și cardurile sunt pline de bani, tu și familia ta vă bucurați de sănătate și înțelegere. Totodată, ai un aspect fizic frumos, niște ochi pătrunzători, un zâmbet perfect! Nu vrei să pătezi această imagine…

Atâta tot, că ești gol pe dinăuntru în lipsa ei.

Iar ea este incompletă fără tine.

Și ce dacă este vorba despre două destine care se puteau contopi într-unul singur? Și ce, dacă ai o minte bolnavă iar sufletele voastre urlă de durere?

Sfârșit...

Sursa foto: http://jewishnews.com.ua/en/publication/sculptor_alexander_milov_did_no_one_have_their_legs_torn_off_then_no_one_in_the_usa_will_be_interested