ÎN TÂRG, AMOREZAT

Zorii zilei îți mângâie obrazul
Pe care l-ai lăsat la vedere nopții
Să te sărute luna și, cu suflul ei rece,
Să te alinte ușor, trecându-și degetele
Peste pielea ta fină, sfidătoare vremii.
 
Apoi îți deschizi ochii și lași lumina
Să te desmiardă și să se scalde în irișii tăi,
Având impresia că doar ea îți e adorată;
Iubirea pentru noapte, cu ai ei aștri romantici
O păstrezi ancorată-n suflet, peste zi,
Și îi promiți lumea, o faci să tacă...
 
Te îmbraci cu hainele bune,
căci azi e zi de sărbătoare,
Știi clar ce ai să cauți,
conform listei din amurg;
Pornești spre târg, iubirea îți e mare,
din inima-ți se revarsă
Și zici că aur ai destul în buzunare,
pentru a-ți lua chiar în această zi aleasă.
 
Ajuns în târg, privirea ți se pierde:
Prea multe variante și parcă toate sunt la fel;
Banii atârnă tot mai greu în desagă,
Iar inima începe să verse lacrimi amare
și să se vaite de dor și de jale,
Căci ai ignorat-o drumul întreg;
Ea ți-ar fi ghidat pașii colo, spre apus,
Către teiul acela înalt, ce umbrește o gradină cu flori
În care o fată stă întinsă și citește-n nori,
Cântându-le păsărelelor, cu ale sale buze moi.
 
Mai pierzi puțin vremea, hoinărind prin târg,
Apoi pricepi tot mai bine,  inima să îți asculți.
Astfel pășești încrezător printre cele două porți de fier
prin care în zorii zilei ai intrat, ușor sfidător,
Crezând că ceva frumos cu aurul tău îți vei afla.
 
De-acum te îndrepți sigur spre necunoscut,
Spre o clipă de odihnă doar, îți spui,
Și ți se pare că alegi la întâmplare teiul dinspre apus,
Unde atunci când vei încerca să pui geană pe geană
O altă inimă te va chema, ascunsă între flori,
Cu două buze moi, ce îți vor cânta
și te vor învăța să primești darul
Iubirii ce ți-o port.
Te aștept acolo, sub teiul dinspre apus,
După ce deschizi ochii și ieși
Din haina în care te-ai închis...

Poezie publicată în Revista CADRAN. Jurnal mureșean, nr. 2/2023.

Sursa foto: https://www.rostonline.ro/2021/09/din-bucurestii-de-altadata-targul-mosilor/