COPIL CURCUBEU

 

Lui Dominic
 
Adesea, doar tu-mi ești
Năvalnic prin sânge,
Potop în inima secată
Și liniște în mijloc de torent.
 
Mă copleșesc ochii tăi
Mari și luminoși,
Mult prea curioși
Într-o lume, poate, sufocantă
Pentru aripile tale -
Deschise larg, ca două evantaie.
 
Mi-ar plăcea să știi
Că te-am iubit atât de mult
Înainte de a fi și că
Nimic nu mă va opri
Să te caut și să te găsesc
Pentru a-ți oferi inima mea
În fiecare viață,
în oricare dintre vieți.
 
Primii ani i-ai trecut blând
prin brațele mele, neobosite;
N-aș fi crezut că astfel de ani,
Mai prețioși ca orice nestemată,
Vor fi mai alerți, mai grăbiți
Ca secundele măsurate
În timpuri de altă dată…
 
Acum tu ești cel ce-mi caută mâna
Pentru a-mi echilibra pașii
Prin timpurile ce ne înconjoară
Suflul, precum o mantie
Aspră, cum e lanul de secară.
 
Mereu ți-am iubit ochii,
Albaștri și jucăuși,
Iar bătăile inimii tale
Sunt cele mai sublime note muzicale
Pe care urechea mea dreaptă
Așezată deasupra pieptului tău
Le-ar fi putut auzi vreodată;
 
Micul meu prinț, cu zâmbet larg,
Cunoașterea nu are limite;
Te poți pierde în adâncimea ei
Doar ridicând capul și privind în stelele
Ce-ți reflectă conturul propriului suflet.
 
De aceea ți-am spus că ești
Un fiu complet, al lui Dumnezeu,
Un copil ce alină și ce vindecă,
Prin râsul lui, clinchet de clopoței
Copil dulce, copil-curcubeu...
 
08.08.2026 – Sfântul Dominic.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 8/2026

Piesa noastră din această vară este...

De altfel, The Motans sunt un fenomen minunat al timpurilor noastre.