ÎNCHINARE

 

Închinare razelor de atunci,
Pe care nu le-am văzut,
Căci n-au reușit să pătrundă
Prin geamurile opace ale unei lumi
În care m-am pierdut.
 
Închinare stropilor de ploaie
Ce-mi transmit viață,
Ce-mi scaldă ochii,
În această rece dimineață
Mai vie în mine,
Ca-n ziua de atunci.
 
Închinare cerurilor,
În veghea pașilor mei,
Îndurătoare, iubitoare… cu noi,
Cu mine, în această lume…
Închinare!
 
Căci într-o zi ca aceasta,
M-am eliberat de frici
Și-am început să mă joc prin umbre
Cu licurici…

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11-12/2025

ALTE MĂSURĂTORI

 

Măsoară-mă-n cuvinte
și pe acelea, nu mi le spune,
ci lasă-le să se scrie în tăcere
pe pielea ta.
 
Măsoară vidul, dacă vrei,
ce se cască între lumile noastre
și presară în el scrisorile
pe care n-ai mai ajuns
să mi le scrii.
 
Măsoară-ți visurile
și vezi dacă prin ele
te înalți peste cuvintele tăcute
ce-ți înfioară pielea,
văzând cum ard, în vid,
scrisorile nescrise.
 
Într-o buclă de timp,
la granița dintre zilele apuse,
o roză neînfricată,
scăpată de măsurători,
se arată lumii nevăzute
scuturându-se de cenușă.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11-12/2025

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/ai-generated-bird-phoenix-mythology-8441638/

SUB UMBRA UNUI TEI

 

Sub umbra unui tei
Am râs și am plâns
De'  s-au coborât cerurile
Asupră-mi.
 
Acolo am scris poeme,
Direct în stratul inimii,
Să-mi rămână cicatrici
Vindecând prin ele
Frici.
 
Am stat picior peste picior,
Culcată fiind -
Rădăcina sa ținându-mi capul
Să-mi pătrundă cerurile
Adânc, în privire.
 
Și da, am râs și am plâns,
Sub umbra unui tei
Spunându-i cum mă cheamă,
Doar ca să nu-mi uit numele
În nemurire.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 9-10/2025